Să plecăm hai-hui cu o rulotă era o dorință veche. Ne-o imaginam mult mai târziu, poate la pensie. :)) Dar viața ne-a adus în cale și acestă oportunitate așa că am profitat de ea. Și tare bine ne pare! Astfel că, în octombrie anul trecut am pornit în marea aventură 🙂
Nu ne-am pregătit prea mult, pentru că eram într-o perioadă tare aglomerată a vieții. Dar nici nu a fost nevoie. Am plecat la drum 4 adulți și o minune de 3 ani: Eu – Ovidiu, Alina, Gicu, Ciprian și Lorelai. Alina își punea o grămadă de întrebări: Ne va fi cald? Ne vom descurca cu un copil așa de mic? Ce vom mânca? Unde vom sta? Nu e prea mică pentru atâtea persoane?
Fiecare frică s-a dovedit nefondată. Autorulota cu care am plecat la drum, ne-a oferit de toate: căldură berechet, spațiu generos, aragaz și cuptor la care Alina a gătit cu mai mult drag decât gătește acasă. Am gătit de la cafea până la pâine aproape zilnic (iar Alina nu a făcut atâta pâine de casă de când ne cunoaștem), pizza, paste la cuptor, ciocolată de casă (mamăăăă ce bună a fost), negresă cum îmi place mie și bunătăți în fiecare zi. Aproape că mă gândesc să îi pun o rulotă Alinei în fața casei, în care doar să gătească, că tare o făcea cu drag acolo :)))
Am pornit la drum seara, iar prima oprire a fost pe Rarău. Ne-am uitat la acel cer plin de stele și ne-am dat seama că de ani de zile nu îl mai văzusem atât de frumos, uitasem de poluarea din oraș care ne-a împiedicat. Alina iubește natura, dar iubește și confortul, iar această autorulotă ne-a ajutat să le îmbinăm pe amândouă.
Am plecat fără niciun plan. Ne-am dus încotro am simțit și ne-am oprit oriunde ne-a plăcut. În fiecare dimineață ne-am băut cafeaua într-un peisaj de vis, pentru că țara noastră e atât de frumoasă! Culorile toamnei ne-au bucurat ochii până la lacrimi. Am avut și norocul să avem o vreme superbă. Am simțit o libertate pe care niciun hotel din lumea asta nu ne-ar fi dat-o, așa cum ne-a dat-o această autorulotă.
În fiecare seară am stat la foc și am depănat amintiri, iar când frigul își spunea cuvântul, intram în autorulotă și jucam jocuri sau povesteam până târziu. Lorelai a sărit și s-a bucurat de fiecare minut. Credeam că îi va lipsi tehnologia (deși autorulota e dotată cu un televizor, nu l-am folosit 🙂 ), dar nu a fost așa. A umbat desculț pe iarbă, a alergat după căței și a mângâiat văcuțele care ne mai vizitau uneori, a cântat și s-a jucat toată ziua. A gătit, a colorat și a avut în ochi o bucurie de nedescris.
Nu ne vom opri aici. Această aventură ne-a deschis pofta pentru acest tip de călătorie și îl vom repeta cel puțin o dată pe an. Deși suntem o familie foarte unită, această călătorie ne-a unit și mai mult. Pe toți 5. 🙂 Pentru că, așa cum știți, pe Gicu și Ciprian deja îi considerăm de mult membri ai familiei noastre.
Mulțumim vieții pentru această binecuvântare!
Mulțumim mult celor de la GoCamper, îi găsiți pe www.gocamper.ro, pe Facebook și pe Instagram.
